Va multumesc
29 martie 2008 Din motive care uneori imi scapa, uneori nu,dar intotdeauna sapa in mine si construiesc cum vror ele ,am fost nevoit sa opresc postarile pe acest blog.
Am intalnit aici oameni exceptionali care au incercat sa ma ajute.Care au depus efort,timp,iubire,bani…ca sa ma ajute.
Dar nu am nevoie de ajutor.Sunt bolnav, dar nu si nebun sa cred ca vindecarea mea ar schimba ceva din raul acestei lumi,din raul acestei vieti.
Dupa cum stiti nu sunt tocmai prieten cu Dumnezeu,iar a primi ajutor inseamna ca as primi ceva de la El, prin voi.
Reamintiti-va:"Flori pentru Algernon" si veti intelege ce simt eu acum:Descompunere, Degradare ,Bajbaiala…Lucrurile acestea se vor schimba…Sau poate nu…Dar va marturisesc ca asa cum sunt azi …paralizat de durere si haituit de destin, distanta doar la pumn de maruntis pentru a salva ce se mai poate salva, nu regret nimic si nu-mi doresc nimic mai mult decat ca totul sa se sfarseasca.
Nu vreau sa traiesc decat ceea ce existenta a avut pregatit pentru mine.Nimic mai mult.Nu vreau prelungiri.Nu vreau medalii.Va multumesc…
… si totusi…nu va grabiti sa duceti flori pe mormantul lui Algernon…
poveste cu maini si picioare
21 februarie 2008O ultima insemnare.
Am inceput sa pierd partea stanga ;partea stanga de sus…degete,mana,umar…
Va multumesc ca ati trecut pe aici,as fi vrut sa va imbratisez pe fiecare in parte,
dar acum sunt prea slab …si oricum …cine ar strange la piept un vagabond …
…se cheama hernie de disc cervicala…poate ca era suficient cat eram de rablagit inainte…cu cealalta hernie de disc…cu piciorul stang atarnand apostrof peste destinul meu…
Aveti grija de voi…
Opriti-va o clipa si cantariti…
eu am cantarit prea tarziu…
Mi-am amintit o poveste cu maini si picioare…Budha umbla pe drumul sau, cand deodata un porumbel i se prabuseste la picioare."Ajuta-ma marite intelept, ajuta-ma sa scap din ghearele acestui vultur"…la numai cateva secunde se prabuseste din zbor,langa Budha si un vultur,si se roaga:"Da-mi mie, preamarite,porumbelul ,sa-l manac ,ca sunt lihnit de foame si puii mei m-asteapta si ei lihniti in cuib"…
Budha ii priveste pe cei doi …si spune porumbelului: pe tine "te eliberez" iar vulturului "si pe tine te eliberez si te voi hrani"…Budha ia atunci o balanta si pune pe un taler porumbelul si cu un cutit isi reteza mana stanga si o pune pe celalat taler.Dar porumbelul atarna mai greu.Vazand asta isi reteaza un picior si il pune si pe acesta pe taler langa mana, dar si de data aceasta, porumbelul atarna tot mai greu.Iar Budha isi reteaza si celalalt picior si il aseaza pe taler, dar porumbelul atarna, in continuare,mai greu.Atunci,Budha cu o ultima putere,se taraste el insusi pe talerul balantei si vede ,cum incet incet,talerele balantei se echilibreaza…
Nu astept de la voi comentarii pentru ca nu o sa mai trec pe aici…sau poate cine stie…intr-o alta viata…
Cuvinte frumoase si servitori docili
11 februarie 2008
Spunea cineva intr-un comentariu anterior ca blogul ne ajuta sa scriem mai bine si sa ne dezvoltam talentul.Sa scriem?…
Ii urasc pe scriitori.
Lumea aceasta e creatia lor.Ganduri inflacarate de ambitiile unor minti bantuite de ratare , intrigi de casta,obedienta pe langa curtile regilor…
Friedrich Nietzsche imi place, nu stiu daca acelasi lucru pot sa-l spuna insa cei care au suferit ororile razboiului pornit de la el.
Eu nu am intalnit o carte care sa nu minta, iar cele care se apropie cat de cat de adevar ,daca nu sunt ele intrigatoare si violente, starnesc violenta si fanatism in mintile care le citesc si le urmeaza.
Poetul? Ce vina are poetul imi veti spune?El doar aduce putina sensibilitate si frumos intr-o lume tot mai rece si hidoasa.
Cu ce sunt vinovati scenaristul ,dramaturgul,filosoful,eseistul,romancierul?
Cu truda lor?Cu noptile nedormite?Cu sufletele lor puse poteca , drumul nostru sa fie mai bland?
Nu.
Ei sunt vinovati pentru un singur lucru.Ei sunt vinovati pentru ca pot sa schimbe si nu o fac, iar atunci cand o fac sunt de fapt marionetele unor smecheri.
Sunt vinovati pentru ca le e frica…Kahlil Gibran nu a vrut sa fie ceea ce era un profet apoteotic care se naste o data la o mie de ani,si care ar fi terminat in streang, ci a preferat gloria fecunda a unui scriitoras de geniu.
Poate sa para bizar, dar scriitorul nu e un lacatus mecanic.El trebuie sa zideasca binele.Sa renunte la tot pentru a-l zidi.Nu sa mearga sluga la curtea lui Patriciu, de pilda.Sau sa viseze ca-i curg bani din Google AdSense .
Apoi, daca inima lui nu poate sa-nfrunte singura gloantele,sa se duca,mai bine,lacatus mecanic.
Stelutele de pe blog…tot ca cele de pe eticheta de tarie?
7 februarie 2008
Desi urasc regulamentele si hotarele de data aceasta ma vad nevoit sa apelez la un principiu: blogul nu e un podium .
De ce ar vrea cineva care posteaza pe blog sa fie cel dintai dintre ceilalti?
De ce sa fim aici ca si afara, invidiosi pe premianti si scarbiti de repetenti?
Pentru o pozitie buna in statistici?Statisticile sunt inventate de stat ca sa ne numere ca pe vite si sa stie cat primeste impozite de la obiectele de inventar pe care le are.
Sigur, proprietarul unei platforme blog are interesul sa o faca cat mai atragatoare, sa propuna cat mai multe concursuri si jocuri cu stelute.
Dar nu-mi plac premiile, nu au ce sa caute aici,ele sunt de cele mai multe ori expresii ale ipocriziei umane,sunt formule prin care in lumea din afara, se mituieste libertatea.Cum poti controla cel mai bine pe cel mai bun ,de nu facandu-l sa se simta obligat fata de tine…?
Cine vine aici ca sa fie primul, vine degeaba.Aceeasi minciuna o poate gasi si afara.Poate va iesi primul , dar cu ce folos?
Toti care postam pe blog meritam toate stelutele din lume;si cei fara talent si cei cu har;si cei care scriu putin si prost si ceilalti;acesta nu e un podium, ci o instanta interioara,putem sa-i spunem constiinta sau altcumva, dar este un loc, unde locul mort al lumii din afara, nu ar trebui sa patrunda.
Nu ar trebuie sa ne drogam cu stelute si pozitie in trafic.ro, ar trebui pur si simplu sa fim mai departe.
Si cine e asa, are tot ce-si poate dori.
ce e un blog gol?
6 februarie 2008 Am citit aseara un articol despre blog ca spatiu public si nu dormitor personal.Comentarii multe , spirite incinse,altminteri cu totii oameni cumsecade…
Doar cineva " un trecator" a spus sarmanul ce era de spus dar nu l-a ascultat nimeni.Mi-a placut la nebunie aceasta dezbatere jumatate lup ,jumatate iepure schiop.
Blogul este cea mai mare inventie dupa Dumnezeu.Si e mare tocmai pentru ca daruieste libertate si nu pentru ca ar stabili hotare.Cine vrea sa pazeasca hotare sa se faca granicer.
Blogul e un umar pe care plangi in timp ce smecherii care dau constitutii si catehisme iti intorc spatele.Nu e doar dormitorul tau e chiar toata casa ta: primesti in living musafirii , dar le arati tot interiorul,chiar daca wc-ul de serviciu(mai neingrijit) te faci ca-l uiti,tot ajunge vreunul din ei la o urgenta acolo.Ii duci in pod, in beci, la centrala termica .Acesta este blogul;o casa a fiintei tale.
Cine nu vrea sa te viziteze sa stea departe,cine se minte ca el nu trage part sa nu-i viziteze pe cei care mananca fasole.Sunt satul de lanturi .De la parinti la profesori,de la sot(sotie) la sefi si politicieni.Toata lumea ne daruie lanturi.
Ei bine , nu,blogul trebuie sa ramana un teren de lupta cu inchisorile.Daca specialistii lanturilor si regulilor de tot felul vor veni si aici,vom inventa altceva mai puternic decat blogul, mai apropiat de libertate.
"Hei voi care ati fost odata tineri ", lasati-ne sa fim mai departe copii!
Ce e un blog gol?
Un blog gol e un varf de munte pe care tocmai l-ai urcat.Un loc care te asteapta sa-ti daruiasca viata.Ceva ce nimeni nu vrea sa-ti dea.
In rest e lumea celor preocupati de regulile de pe blog…
intre o viata pe care n-o mai am si o moarte care nu ma vrea…
4 februarie 2008
Aceasta nu e o postare, ci un buchet de flori pentru cei care au trecut pe la mine.
Iar aici urmeaza o tampenie,n-o mai cititi.
Asa cum ma asteptam in tot acest timp nu am invatat nimic in plus;am incercat sa invat dar nu am gasit nimic care sa ma atraga.Poate doar un aparat usor zumzaitor cu cateva fire si furtune atarnate de el spre care daca mai aveam puterea sa intind mana as fi intins-o.Nu sunt un sinucigas ,desi celor care ma citesc le par oarecum pesimist si dogmatic…nici gand…
Dar traiesc in ultimii ani senzatia ca Dumnezeu s-a plictisit de mine;dar nici nu e suficient de tare ca sa-mi dea papucii si nici indeajuns de ingaduitor ca sa ma accepte.Se joaca cu ceva ce nu mai am.Crede probabil ca o sa tin cu dintii sa fiu mai departe.Ca o sa ma rog pentru fiecare zi in plus…
Dar nu e asa.Eu traiesc deja in plusul vietii, in prelungirile ei.Eu nu astept sa se termine jocul,caci pentru mine jocul s-a terminat de mult.Nu ma intereseaza scorul.Nu ma intereseaza prima de joc.Nu stau pe banca de rezerve si nici in teren…
Si poate de-asta am mai ramas aici,pentru ca zarurile desi au fost aruncate s-au rostogolit aiurea si s-au pierdut.Si nimeni n-are timp sa le caute cand sunt atatea vieti de ars in lume…
Deocamdata…
inca o insemnare fara rost
24 ianuarie 2008 aici nu e un loc de pelerinaj si de trafic;
vin pe la mine pe blog cateva suflete in cautarea unui lucru pe care eu il caut pe la ele…nu suntem prieteni, nici cunoscuti,ne vizitam unii pe altii din aceeasi teama care ne-a si adus pe blog: singuratatea.lasam comentarii ca o obligatie, ca o rugaminte, ca o porunca…sa vii si tu pe la mine…vezi ,eu am trecut…
ne mai mintim astfel putin, suficient cat sa mai treaca inca o zi, si inca una , si inca una…
zilele trec…treptat aflam ca cel care ne-a vizitat e de fapt o ea, si nu un el; sau un el si nu o ea…ca cineva te-a cautat indragostit fiind pe furis de tine si cand afla ca ai o familie si alte obligatii se raceste brusc si te uita…
daca mai ai si traficul contorizat; cauti din ora in ora sa vezi cine mai vine,de unde vine,cine nu te-a mai vizitat de mult…lasi comentarii peste tot doar doar mai cresti in sondaje,. mai agati vreun vizitator;traficul devine un drog si toti cei care il urmaresc stiu asta…
apoi vine vremea cand nu mai cresti,dimpotriva scazi,s-au cam saturat de tine prietenii tai,au si ei problemele lor,tristetile lor,blogul lor,la fel de inutil, de elucubrant,de misterios…
te muti intr-un alt oras, te imbolnavesti, nasti,divortezi , gasesti un alt serviciu…intalnesti pe cineva care te asculta , care are grija de tine, care te tine in brate si parca nu mai ai chef de blog.poate fi chiar sotul sau sotia ta care se schimba brusc,poate fi un oarecare,poate fi cel asteptat…
ce caut eu aici?
nu stiu.
ajuta pe cineva faptul ca eu vin? nu.
pierde cineva prin faptul ca eu plec? nu.
lucrurile isi vad de mersul lor firesc,la fel ca in viata.nu dobandim nimic, nu schimbam nimic,ne mintim pe noi insine ca suntem ascultati,ca suntem asteptati,ca cineva intreaba de noi…
blogul?da, e si un loc unde se coc fructele dar sa nu uitam ca fructele s-au copt de mii de ani si fara blog.sa invatam de la blog ca nu de el avem nevoie sa fim mai departe, ca nu de el avem nevoie sa crestem, sa ne descoperim,sa devenim noi insine.el e doar o minisera in care pregatesti de iarna semintele ce le cultivi primavara,in camp deschis,neprotejate de intemperii si necazuri.
nici nu are importanta daca insemnarea mea e lunga sau scurta, daca o citeste cineva,ori nu,daca am conspectat zece carti inainte de a scrie sau a fost pur si simplu inspiratie.
nu se schimba nimic.
niciodata nu se schimba nimic..
deaceea mi-am propus ca la fiecare insemnare care o fac, evident fara rost, sa-i atasez o eticheta in fiinta mea,un fel de contoar,care sa-mi dea un egal al risipei echivalat in daruire neconditionata…
caci ce altceva e o insemnare intr-un blog…?
de ce nu zboara pasarea cu aripi de plumb…
23 ianuarie 2008 am vazut pe diverse canale de televiziune cateva promo-uri si reclame foarte profunde…in special de sarbatori,au aparut coruri cosmopolite cantand melodii cvasiangelice, axiomatice si gnoseologice.
tot mai des aflu din gurita vreunui fotomodel ,daca nu parafraze dupa Kant, musai alte idei fundamentale despre existenta: "traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima",adauga la cosul de cumparaturi dintr-un hipermarket ,o duduie.
toate castigatoarele de concursuri de frumusete ne vorbesc despre misiunea lor in salvarea ecologica a planetei si sigur despre frumusetea pe care dansele o poarta dar care vine (sic!) din interior.
iarasi, milionarii nostri de rand stand la un taifas televizat ne sfidau in adevaruri gastronomice: " vai draga nici nu sti ce bune sunt ghearele de pui la gratar asa cum le servim noi la Paris,dar sigur ca o sa rada de noi ignorantii astia care mananca eurile din salam…"
adevarul nu-ti poate fi de folos utilizat ca o unealta de marketing agresiv ori ca o pe o lozinca din proletcultism…el apare atunci ca o sfidare a bunului simt,iar adevarul e chiar opusul.
Madona de pilda, a donat cateva milioane de dolari ca sa sprijine cercetarea cabalistica.ca sa o mai spele de pacate. a spalat-o de pacate?.nu. are Madona pacate?.nu.
totul tine de perceptia pe care un vip crede ca o avem asupra lui.si de perceptia pe care el o are asupra lui .si de ce il invata creatorii de look.
desi urasc cuvantul demonetizat, iata, ca adevarul se demonetizeaza; cine are de castigat ?vipul de doi lei ascuns de un silogism?smecherii care le vand iluzia ca astfel sunt mai cool si mai vizibil in sondaje?producatorul de ciunga caruia ii cresc vanzarile cu o reclama axiologica?
exista un singur castigator.cel care sta in spatele usilor manevrand politicul si economicul lumii…el are de castigat cand adevarul e tipat pe toate strazile, prin toate hipermarketurile,cand e rostit de cei care nu-l cunosc,cand e colportat prin lume cu stirile de la ora cinci.
cand (crezi) il afli de pe tramvai, de ce ai incerca sa-l mai cauti prin locurile in care el chiar s-ar gasi?
si cuiva ii convine ca noi sa nu-l cautam.
